Timiditatea la copii
Odata cu cresterea micutului tau, intervin situatii noi, care pot determina sau influenta temperamentul si comportamentul copilului. Si pentru ca fiecare copil este diferit, de multe ori, la inceput nici macar parintii nu stiu cum sa reactioneze sau ce sa faca pentru a-l ajuta sa se dezvolte cat mai frumos.
O problema care se poate transforma intr-o etapa marcanta in definirea viitorului adult este timiditatea afisata de micuti odata intrati in alt mediu sau in contact cu persoane necunoscute. Si desi in unele cazuri copiii nu pot fi mereu sociabili, este bine ca parintii sa ii ajute pe copii sa se simta degajati in preajma altor persoane si totodata sa nu exagereze cu protectia si sa nu evite in totalitate anumite situatii incomfortabile pentru cel mic. Desi timiditatea este normala in anumite situatii, aceasta devine o problema in cazul in care suprima dezvoltarea copilului si stopeaza interactionarea cu persoanele din afara familiei.
Trasatura de personalitate, timiditatea poate si dobandita sau innascuta. Astfel, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca aceasta tendinta este determinata de partea creierului care controleaza interactiunea cu lucrurile nefamiliare, care prezinta un grad de noutate. Astfel, putem spune ca asta explica de ce copiii isi manifesta timiditatea la varsta prescolara si in primii ani de scoala. Exista multe cazuri in care cei mici nu vor sub nicio forma sa mearga la gradinita sau la scoala, si asta pentru ca nu suporta ideea de a ramane “singur” in preajma unor persoane necunoscute. Aici un rol foarte important, pe langa cei din familie, il au si educatorii, care trebuie sa incerce sa se apropie de cei mici, sa ii atraga si sa ii faca sa se simta in largul lor. Unii copii nu vorbesc de fata cu alte persoane, nu accepta sa socializeze, si uneori acest comportament este determinat de presiunea care este pusa pe copil (parintii insista sa spuna o poezie, sa arate ce a invatat la gradinita). In astfel de situatii este bine ca cel mic sa nu fie grabit, sa i se acorde spatiu si posibilitatea de a decide daca vrea sau nu sa colaboreze.
Totodata, este bine ca parintii sa il lase sa se descurce singur in anumite situatii, fara a incerca sa il scoata din postura incomoda in care se afla. Parintii nu trebuie sa ii gaseasca scuze sau sa puna izolarea sau neparticiparea copilului la diverse activitati pe seama timiditatii ci dimpotriva, trebuie sa incerce sa il introduca in cat mai multe actiuni cu copii de varsta lui si sa il lase sa se manifeste si sa se exprime in ritmul sau, pentru ca asta il va ajuta sa devina in cele din urma dezinvolt si increzator in cei din jurul sau.
Deci, pentru a evita a-l ajuta pe micutul dumneavoastra sa “prinda aripi” si sa se indrepte sigur si increzator spre orice provocare a vietii, nu treceti cu vederea aceste amanunte aparent minore care isi pot lasa amprenta pe viitorul copilului.
